De vorba cu mine insumi

Sunt momente in viata cand simt nevoia “sa ma opresc” din mers, sunt obosit. Caut un loc retras din mintea mea si incerc sa fac liniste in jur, ma retrag in “sine”. Nu vreau sa vorbesc cu nimeni despre asta, decat “cu mine insumi”. Incerc sa aflu raspunsuri privitoare la viata mea, la actiunile mele, la gandurile mele, la ce ar fi trebuit sa fac si nu am facut, la ce am facuta si nu ar fi trebuit sa fac, la relatia mea cu semenii si mai ales la relatia mea cu Dumnezeu, etc., insa si la actiunile si viata celor din jurul meu care au direct sau indirect impact asupra vietii mele. Pare o nebunie, nu-i asa?...este putina, dar cred ca-i din cea “buna”, necesara in viata de credinta, insa care nu se incadreaza in realitatea in care traim.

Cel mai bun prieten, cel mai credincios, cel mai sincer, cu conditia sa fi si tu sincer cu “el”, aici pe acest pamant, este “cu mine insumi”. El este Eu, si Eu sunt El, sunt doi si totusi unul singur. Relatia dintre persoana mea si “cu mine insumi” este o relatie de conditionalitate, de reciprocitate, ca-n oglinda: il minti – te minte, ii spui adevarul – iti spune adevarul, de aceea trebuie sa fie o relatie de respect reciproc, de echilibru.

Zilele acestea de “sarbatoare”, ma motiveaza dincolo de atmosfera specifica sarbatorilor, sa ma opresc din nou din mersul meu, si sa stau de vorba “cu mine insumi”. Intodeauna vine cand vreau sa stau de vorba “cu mine insumi”, este dispus, niciodata nu-i prea obosit, ocupat sau satul sa m-asculte, si chiar daca pare o nebunie, sau ceva de neinteles, trebuie sa stim ca este foarte, foarte important sa comunicam “cu mine insumi”.

In cartea sa “Daca m-as asculta, m-as intelege”, Jacques Salome spune “gandul este evadarea cuvantului spre orizonturi infinite, este amplificarea omului pana la granitele cunoscute”.

Va indemn zilele acestea de sarbatoare sa incercati fiecare sa stati de vorba “cu mine insumi”, face-ti liniste in voi, face-ti pace cu voi, fiti intelegatori, fiti sinceri cu voi si “ascultati-va”, pentru ca apoi legatura cu Dumnezeu va fi una deosebit de reala.

In general ne este foarte greu sa recunoastem starile prin care trecem - tristete, bucurie, neplaceri, dezamagiri, fericire, impliniri sau neimpliniri, lucruri pe care nu le-am inteles niciodata, dar pe care nu avem curajul sa le rostim, etc. Ne inselam usor asupra adevaratelor noastre trairi si sentimente si ne mintim adeseori.

Daca cumva nu reusesti, cheama-L pe Dumnezeu, roaga-L sa-ti dea acea putere de introspectie pe care singur nu reusesti s-o realizezi, fi sincer cu D-zeu, spune-I exact ce simti si gandesti, ca EL sa te aduca in starea aceea in care sa poti sta de vorba “cu mine insumi”. Sa faci curat in viata ta, in gandurile tale, ca Dumnezeu sa-ti descopere lucruri pe care nu le-ai cunoscut, si nu le-ai inteles („Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti.” „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”Ier.33.3) si care te vor face sa-L simti pe Dumnezeu foarte real in viata ta; ca ti-e tata, prieten, ca Isus este cu adevarat rascumparatorul si mantuitorul tau, si ca ti-e frate, ca te iubeste cu o iubire dincolo de ce poate intelege si accepta mintea omului, lasa-L pe Duhul Sfant a Lui Dumnezeu sa-ti descopere aceste lucruri, cere-i lui toate acestea si vei fi surprins.

Da bucurie clipei, inalta-te cu ea, lasa inhibitiile atunci cand este vorba de EL. A darui iubire se refera in primul rand la calitatea atentiei acordate celuilalt si siesi. A darui nu are sens decat in prezenta celui caruia i se adreseaza. Cheama-L, stai in prezenta Lui Isus.

Bunele intentii nu au alta vina, decat ca sunt surde si oarbe fata de nevoile celuilalt. Trebuie sa daruim ceea ce isi doreste celalalt, cand dau ceva, nu il contabilizez, dau cu tot sufletul, nu ma gandesc nici ca trebuia sa-l fi dat si m-am achitat, este ca si floarea care isi da parfumul neconditionat, pentru ca asa este ea, parfumata. Un dar este o ofranda, iar in spatele ei nu se ascunde nicio cerere, nu este un troc, o afacere.

Asa a dat ISUS, asa trebuie sa-I dam si noi, din, si cu toata dragostea.

Viata de credinta este, trebuie sa fie frumoasa - daca nu-i asa este o mare problema - este un schimb permanent, dar este un schimb neconditionat, nu facut din contrangere, este de la sine, natural, firesc, bazat pe iubire.

Viata de credinta este frumoasa, dar asta nu inseamna ca va fi fara incercari, fara suisuri si coborasuri, dar daca esti cu EL de mana, cand cobori nu te lasa sa cazi, iar cand urci nu te lasa sa te “dezechilibrezi”, te tine mereu in echilibru, iar daca cumva gresesti te corecteaza, nut e lasa sa cazi in prapastie.

Avem nevoie de o schimbare, de o alta abordare. Schimbarea este o chemare din noi, o miscare irezistibila, uneori dureroasa, careia trebuie sa-i cedam in lumina descoperirilor revelate de Dumnezeu, schimbarea personala este singura aventura pe care ne este dat s-o traim aici pe pamant. ESTI  PREGATIT SA TE SCHIMBI?

As vrea sa va intreb pe toti cei care cititi aceste randuri: DE UNDE STITI CA A INVIAT?..., raspunsul pe care ar trebuie sa ajungem toti sa-l putem rosti cu credinta si convingere, ar trebuie sa fie: STIU PENTRU CA MI-A SPUS-O EL”.

 „Iată că ne suim la Ierusalim, şi Fiul omului va fi dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi cărturarilor. Ei Îl vor osîndi la moarte, şi-L vor da în mâinile Neamurilor, ca să-L batjocorească, să-L bată şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia.” Matei 20.18,19

Indraznesc sa te intreb, ai tu aceasta credinta? (nu te grabi sa raspunzi, mai citeste odata ceea ce am scris, amintindu-ti ca Petru sa lepadat)

“Adevarul, sa spui adevarul…toti vor asta. Si mai ales cei care va iubesc…Dar cum sa le spui adevarul acelora , care nu-I suporta stralucirea.” Alice Rivaz